asta-seara am terminat de citit, impreuna cu zara, cartea cu apolodor a lui gellu naum, cu ilustratii de nicolae vasilescu… am citit-o timp de citeva (6, 7?) zile si zara a ascultat in fiecare seara ca hipnotizata… limba romana nu este limba primara a lui zara, multe cuvinte nu intelege, “descifrez”, “tomuri”, “popas”, “manuscris”, dar a ascultat vrajita rima simpla si calda a lui naum… la sfirsit, la ultima pagina, cind apolodor isi regaseste prietenii din bucuresti, zara a spus: aproape ca imi vine sa pling…
dar nu a plins… a adormit…
si eu am ramas o vreme linga ea, in patucul ei floare, gindindu-ma la cit sintem de fragili, de calzi si de simpli…
(sau “dirk scheringa, un magnat falit”)
am asistat ieri seara, intre ora 23.00 si ora 24.00 la un proces de transformare a unui om in carne tocata (in olandeza, simplu spus, “gehakt”). un om, din carne si oase facut, a fost “hacuit”, invirtit, impuns si exsanguinat in fata publicului pe parcursul unei ore (zic eu) fierbinti, timp in care, o mica armata de reporteri au stat cu siguranta muti si cu ochii mari si urechile deschise in fata televizorului, avizi de propozitii si replici pe care sa le foloseasca in redactarea stirilor interne de a doua zi. subiectul captiveaza prima pagina a cotidienelor si revistelor si de fapt a intregii media olandeze de cam patru saptamini.
pauw si witteman, cunoscuti publicului roman din post-ul meu de acum ceva vreme, l-au avut ca invitat pe dirk scheringa, magnat, proprietar de banca, club de fotbal si muzeu, un barbat inalt de 59 de ani, vezi poza de mai jos, civilizat si umil, purtind o cravata rosie dar, date fiind coordonatele discutiei, intrigant de calm. banca lui, DSB bank, a fost declarata, luni dimineata la ora noua, falita, dupa ce judecatorul aminase sentita de faliment de, cred, patru ori. s-au incercat mai multe modalitati de salvare a bancii dar statul nu a vrut sa se implice niciodata, in contrast cu salvarea anterioara (cu bani publici) a altor banci olandeze si nu numai, cica DSB nu este o banca sistemica (si aici poate ma lumineaza cineva?) si statul se poate lipsi de ea…
cu alte cuvinte, cei mai multi din cei care au incheiat o ipoteca la DSB sau au avut bani in cont la DSB, si-au pierdut “in no time” banii sau casa… au fost, carevasazica, pacaliti… de cine? de dirk scheringa, zic cei mai multi. nu stiu ce sa cred dar scurta mea experienta olandeza de noua ani imi spune, asa cum a lasat si scheringa sa se inteleaga in interviul cu pauw si witteman, ca in asta afacere s-au jucat jocuri mai murdare decit se poate povesti si ascunse ochiului public dar de care au stiut si directorul bancii olandeze de stat, si ministrul de finante si si prim-ministrul. adica toti cei care ar fi putut face ceva care sa salveze banca de la faliment. scandal public cu gust de vendeta personala…
ce am remarcat eu in aceasta ora de golgota a lui scheringa:
1. calmul si pozitia verticala a fostului bancher. in cit mai putine cuvinte, din cind in cind cite o inghititura de apa (spala raul cu apa domnului) a povestit publicului ce i s-a intimplat, cum acum patru saptamini era un om care avea totul si acum nu mai are nimic (ma rog, doar casa in care locuieste, in regiunea drenthe, si casa din spania!!), cum de la o avere de 250 de milioane de euro a ajuns la cei 700.000 de euro pe care i-a retras dintr-un bancomat acum o saptamina, ii va depune miine, poimiine inapoi, cum si-a cerut scuze celor pe care i-a inselat, pauw si witteman au replicat: dar nu sinteti de vina, de ce v-ati cerut scuze?? si atit l-au biziit pina i-au cazut umerii omului si i-a iesit vina prin ochii obositi si tristi de invins…
2. atitudinea aproape violenta a celor doi jurnalisti, ca si cum, intr-un fel sau altul, ar fi fost implicati personal in drama inselatilor. se pare ca target-group-ul bancii DSB erau persoane fara studii si fara prea multa carte, oameni bucurosi sa ia un imprumut sau o ipoteca chiar daca trebuiau sa semneze o hirtie (contractuala) prin care, la un an dupa semnarea contractului, dobinda va creste, se va dubla, se va tripla, se va inzeci si ii va duce la sapa de lemn… asta a fost acuza principala a jurnalistilor si, mai ales, daca a fost intr-adevar asa, de ce dirk si banca lui nu s-au oprit la timp? ca, cica, atunci cind DSB a oprit acordarea acestor credite “americane”, doar atunci si numai atunci a intrat banca in probleme de lichiditate…
3. diferenta de calibru intre vest si est, respectiv vestul tuseste polite si ipoteci supra-valorizate si iaca, romania (si cu ea impreuna tot estul) se inunda de someri, nu ca contabilii nostri nu ar sti ce sint acelea “polite de camatar”, nu stiu termenul exact desi ma intereseaza si nici nu stiu exact cum functioneaza un asemenea “produs bancar”, unde si cine face diferenta dintre un imprumut bancar cu “dobinda” si un imprumut luat cu “camata”? sa fie diferenta doar lingvistica? si daca da, inseamna ca in prezent toate bancile lucreaza cu camata si nu cu dobinda tocmai pentru ca toate bancile au trecut de zona de bun simt decenta a ceea ce putem si a ceea ce nu putem cere unul de la celalalt? si se poate totusi ca in romania, o tara fara traditie bancara privata, criza sa fie nu una pur financiara ci una comerciala? adica romania sufera pentru ca partenerii ei de comert sufera din cauza crizei “ipotecilor americane”? carevasazica, bancile din romania nu sint contaminate?
la finalul emisiunii, scheringa l-a acuzat pe curatorul falimentului bancii DSB ca i-a alungat pe americanii care venisera din america sa vada daca are sens sa preia banca lui scheringa, ultima cascadorie petrecuta week-end-ul trecut, cu un singur scop: ca sa-si incaseze partea meritata din faliment (asta insemnind un anume procent, probabil nu mic, din cei 200.000 de euro pe care se presupune ca ii va stringe curatorul dupa faliment). cine are idee cum functioneaza olanda, pe ce principii si norme, isi da seama ca o asemenea acuza este nu numai grava dar si extrem de curajoasa. inclin sa cred ca nu numai disperarea l-a facut pe scheringa sa faca aceste acuze.
ps: dirk scheringa a inaintat o cerere de investigare a intregului proces de “falimentare” (ii zice el) prin “bomba media” (ii zic eu)… sa vedem ce face guvernul cu investigarea. sint citeva posibilitati: nu se intimpla nici o investigatie, se intimpla investigatia dar se dovedeste ca doar greselile lui scheringa au dus la falimentul bancii, se intimpla investigatia si se ivesc alergind undeva un departare, printre aburii crizei mondiale, citeva hiene, mici dar flaminde si, mai ales, IN GRUP… in cazul ultimei, revin…
olandezii sint un fel de “kilometrul zero” al umanitatii… omul asa cum, structural, l-a conceput dumnezeu, fara devenirile ulterioare… arhetipul in schelet…
mama, nu e asa ca exista oameni care nu au nimic in comun cu progresul si cu credinta in fericire (am auzit zilele trecute expresia “fericire personala”- parca ar exista o fericire “impersonala” sau “colectiva”!), oameni pentru care optimismul e non-sens fara sa devina pesimisti, pentru care totul se petrece inauntru si ramin de aceea neimpartasiti, cum sa scap de singuratate cind luciditatea refuza sa accepte dragostea ca solutie? nu e asa ca oamenii acestia exista? si nu e asa ca eu sint unul dintre acesti oameni? si nu e asa ca nu e vina mea ca sint astfel? si nu e asa ca intr-o zi, buna, senina, definitiva, am sa ma privesc in oglinda si am sa imi spun: “teribil cum semeni cu mama ta!”?
as vrea sa scriu despre festivitatile de comemorare de ieri dar parca nu imi prea vine… dupa post-ul despre superficialitatea si dulceata hainelor, e greu sa trec pe partea cealalta…
miine e o noua zi, imi iau familia si ne avintam in peisajul olandez, rezervatia veluwe, cu biciclete gratis, vint inevitabil si seara caprioare…http://picasaweb.google.com/zaraferdmiha/InTheVeluweReservation#5299713629181515010
azi dimineata am avut o revelatie: pe mine nu ma intereseaza hainele… mimez un oarecare interes pentru ca ma simt social obligata sa o fac… de ce obligata? e un fel de “inner self” care nu vrea sa ma lase sa ies in evidenta prea tare, sa arat prea bine, iesitul in evidenta iti sacrifica libertatea, asta nu vrem sa ni se intimple, nu-i asa, copii? nuuuuuuuu…
recte: am citeva perechi de blugi (toti sexi fara sa fie exagerati), citeva perechi de cizme (infiorator cum seamana intre ele!), bluze si tricouri absolut ne-epatante dar neputind sa evite o doza minima de indecenta prin caracterul “mulant”, citeva perechi de pantofi (sint toti aproape la fel, culoarea e alta)… 99% din hainele mele sint UNI… am o garderoba perfecta: nu am nevoie de mai mult desi daca ar fi ceva mai putine articole nu as remarca defel…
CUM imi aleg hainele? buna intrebare, aici revelatia de azi dimineata… neavind in singe darul de a ma GINDI la haine, reflectia vestimentara imi lipseste cu desavirsire, imi ramine doar sa ma inspir din alta parte… ati ghicit: de pe strada!! am zile cind imi permit sa “act happy”… sint, carevasazica, voioasa, bucuroasa (ce cuvinte nefericite, iti strica toata bucuria de a scrie despre bucurie, nu ma regasesc in ele deloc, deloc, de aceea apelez la alte dictionare)… revenind la ceea ce spuneam: zile cind sint mai voioasa decit de obicei… ei bine, aceste zile au o caracteristica anume: imi reveleaza lumea dimprejur… si incep sa si VAD oamenii de pe strada, exersez “eye contact”-ul, functioneaza daca esti voios si bucuros, cel caruia i te adresezi ramine fixat pe tine doar daca ii esti superior prin voiosie si deci succes si deci putere! exagerez, nu copii? daaaaaaaa… si pe linga exercitiul uman al acestor zile mi se mai intimpla ceva, ceva minunat, o deschidere catre o noua garderoba!! vad o cizma, ma indragostesc, vad o curea, imi spun “imi trebe!”, vad o jaca de piele si incep sa pling, vad o rochita si imi promit ca la vara am sa port numai si numai rochite sexi…
concluzia: voiosia si bucuria duc la superficialitate! q.e.d., mihaela
am cunoscut-o pe madeinusa acum o saptamina fix… simbata trecuta noaptea am avut exact atita energie cit sa vad inceputul, 10-15 minute din film… am oprit filmul (dar l-am inregistrat!) pentru ca eram toata piele de gaina, de la degetele miinilor pina la pericard, si mai ales pentru ca eram ingrozitor de obosita (povestea vietii mele, oare nu e un tic psihologic sa te crezi obosit tot mereu, daca e intr-adevar un tic psihologic, oare nu pot scapa de el? sugestii???)… a doua zi am vazut filmul de la inceput pina la sfirsit… a treia zi am vazut din nou filmul de la inceput pina la sfirsit, impreuna cu f… si de atunci traiesc cu neincetare pornirea (pe care trebuie sa o suprim) de a vedea filmul din nou… sint dependenta de madeinusa!!
perfectiunea este o notiune extrem de discutabila… ei bine, dupa cunostinta cu madeinusa, perfectiunea a capatat in sfirsit fiinta: EA ERA!
fiecare moment in care imi permit singuratatea cu sine imi rasuna in creier cintecelul cu waychititimita (habar nu am care era numele din cintec, sigur nu l-am scris corect)… un tovaras fidel cintecelul asta…
regizoarea, claudia llosa…
nu este un film, este prinsa pe pelicula o parte din mine…
pina acum n-am vazut-o pe regina beatrix atit de trista cum a aparut alaltaieri, 30 aprilie, pe toate canalele de televiziune olandeze… o declaratie apasata, trista (si ea…) si emotionanta… cum spunea un martor ocular: “am auzit un BUM!, un om a zburat efectiv prin fata mea, ba nu, sint dintr-o data mai multi, si, la citeva secunde dupa aceea, am auzit masina izbindu-se de ceva solid… m-am uitat in jur: oameni pe jos, singe, copii tipind. Si m-am intrebat: sint in olanda, in apeldoorn, sau e beirout acum citeva zeci de ani?“…
regina se simte vinovata, ca toata familia regala… “o zi care a inceput ca o zi minunata s-a incheiat intr-o drama”… trebuia sa fie o zi minunata: vremea (care e in olanda mereu dusmanul nr. 1 al fiecarei manifestari publice in aer liber!) a cooperat; soare, nici un pic de vint (incredibil!!!), lumea hotarita sa uite de criza si sa se bucure de tot portocaliul posibil, manifestari organizate in toate pietele publice din fiecare oras, orasel si satuc din tara, concerte, tone de bere, fanfare si, mai ales, senzatia ca apartii grupului… familia regala in autobuz prin apeldoorn, in apeldoorn este palatul reginei iuliana, mama reginei beatrix, iuliana ar fi implinit pe 30 aprilie 2009 exact 100 de ani… si plutea prin toata tara zvonul ca regina beatrix va anunta astazi ca renunta la tron in favoarea printului willem-alexander… un zvon care a ramas un zvon…
pentru ca un om, un domn, un tinar de 38 de ani din huissen, s-a indreptat catre acelasi apeldoorn, in aceeasi zi, la aceeasi ora dar cu un alt gind… ce anume gindea el, omuletul din huissen, nu stim si se pare ca nici nu vom sti pen’ca omuletul din huissen era un singuratic, trist si el, de-abia concediat si urmind sa fie dat afara din casa pen’ca nu isi mai putea plati chiria, nu vorbea cu nimeni, nu iesea seara la cafeneaua din colt… pare ca nu stie nimeni daca omu’ avea probleme, daca era anti-monarhist sau daca avea mai stiu eu ce idiosincrazii… parintii lui sint in stare de soc, nu vor sa apara la televizor si nu dau nici un fel de declaratie… primarul din huissen (17.000 de locuitori, cica) ii protejeaza usor…
oare ce l-a minat pe omuletul din huissen la apeldoorn? oare sa fi fost gindul ca “accelerez cu suzuki-ul meu swift si ma sinucid intrind cu viteza de 120 km/ora in autobuzul familiei regale”? sau: “trec prin multime si ii fac praf!!!”? anyway, ceea ce s-a intimplat in final a fost un eveniment de un sadism iesit din comun: o masina intrind in plina viteza in multime… inimaginabil…
sa fie criza de vina? faptul ca iti pierzi locul de munca poate sa te faca sa actionezi atit de brutal impotriva unei multimi de oameni?
seara, in venlo (era pentru noi ultima zi de vacanta, undeva intr-un parc in sudul olandei): toate activitatile planificate pentru ziua reginei s-au dizolvat in liniste… oamenii nu au iesit pe strazi sa bea bere si sa cinte impreuna (ditamai natia de petrecareti!) iar cei care se pregatisera de cu saptamini inainte sa aduca muzica, cirnati si bere petrecaretilor si-au strins catrafusele si incet, trist si dezolant, s-au dus acasa, o bere in fata televizorului… nu s-a anuntat oficial ca se sisteaza petrecerile… dar tot poporul olandez a stiut… si au tacut cu totii tristi…
asteptam si ascultam stirile… poate ne lumineaza ziua de miine… deocamdata regina e trista dar spiritul olandez prevaleaza: activitatile de luni 4 mai si marti 5 mai (zilele eroilor din al doilea razboi mondial) o aduc pe regina din nou in mijlocul poporului, nu s-a cancelat nimic…
am sa revin… e trist, nu?
