vine de aici si ma bucura tare ca trebuie sa scriu despre asta, ca o tema de casa, tiu minte ca in clasa a doispea profa de romana a spus la sfirsitul anului (intr-un infern de tipete, risete, galagie abominabila, cum se desfasurau, dealtfel, toate orele ‘mneaei): “un singur elev merita numit acum, la sfirsitul liceului”, mi-a zis numele si a subliniat “pentru ca a fost singurul elev din clasa care si-a facut, din cind in cind, temele de casa”… ris cit incape! eu nu stiam daca sa ma bucur sau sa intru in pamint de rusine, eram dintr-o data o tocilara!… pina la urma, uite ca a stiut doamna profesoara: am ramas o impatimita a temelor de casa!!
carevasazica: filmul in care mi-ar placea sa traiesc… imi frec miinile a shrek, cu fata mica si contorsionata si incep sa ma gindesc…
the village? din momentul in care s-a terminat mi-a parut rau ca nu voi mai avea sansa sa-l revad fara sa stiu cum se va termina… dar parca nu, e terifiant si conspirativ ca sa accept sa traiesc IN el…
casanova? filmul (si muzica) care m-au atins adinc pe cind aveam 18 ani… asa cum as vrea sa fiu dar nu sint…
greu… stiam ca nu va fi usor…
sunetul muzicii? uau! absolutul ireal! atit de absolut… atit de ireal…
gata, l-am localizat: este “satucul meu drag”, un film simplu si cuminte, aparent… jiri menzel… un film in care respira comedia lui charlie chaplin, cu inca naivitatea umorului de situatie… satul cu pricina este satul pe care eu nu l-am avut niciodata (i-am invidiat pe toti colegii din scoala care aveau bunici la tara, bunicii mei traiau intr-un apartament de bloc pentru ca le luasera comunistii restul) si in care ma visam traind ca o batrinica scriind seara poezii la lumina luminarii… si inca ma visez…
dar am sa scriu si in ce carte as vrea sa traiesc, ca asta stiu: in peter pan!! e lumea asa cum o vrem cu totii, perfect maleabila dupa fiecare, polarizata, senina cu un vag ticait sa-ti aminteasca de ratiune, in care esti fericit atita vreme cit esti peter pan si doar peter pan sintem cu totii si mai ales, mai ales: este singura lume in care apare tilincuta, una dintre cele mai sublime imagini ale fetitei cu ochi albastri (fie ei si verzi) si contrafortul ideal in fata non-fiintei…
4 comments
Comments feed for this article
februarie 4, 2008 at 11:50 pm
Oblia
heeehe, “satucul meu drag”! :))) si m-ai convins sa ma uit la “the village” (n-am putut trece de genericul scary de la inceput…).
tu, nu uita sa dai leapsa mai departe si la alti copii!
februarie 5, 2008 at 2:05 am
mihahela
hai uite-te! ca-i fain!
februarie 5, 2008 at 11:23 pm
Oblia
iti dai seama ca daca nu imi ziceai ii dadeam fomeii aleia CD-ul inapoi fara sa ma uit la “the village”?? dupa cgenericul de la inceput, am zis ca e film de groaza, si de-aia renuntasem. merci ca mi-ai zis!! foarte misto si asa, cinstit, nu stiu cum sa zic, dar NU mi-ar placea sa traiesc in “the village”. kind of sick, nu?… intre basm si patologic…
februarie 5, 2008 at 11:51 pm
mihahela
am vazut the village acum vreun an (??) si de atunci pina si azi imi revin imagini din film, nu intimplari ci culori… da, intre basm si patologic nu prea e de trait… pe cind in star trek, eeeee!!!! :-))