ieri, sau alaltaieri, cineva a dat peste blog-ul meu cautind in yahoo search termenii “sint un ratat”… hehe! dintr-o pagina intreaga de rezultate a dat click exact pe mihahela… sa-i fi inspirat numele? sa fi simtit in cele citeva cuvinte aparute in descriere suflul comun? sau oare e si el un pierdut prin 2008, la fel ca mine, cu dubii, vise sadice care nu-ti dau pace, cautari, in sine si supra-sine, de natural si neschimonosit, se simte si el nelalocul lui in balmajeala asta generala in care individul uita sa-si dea siesi valoare, asteptind de la altii (care altii, mai frate?!?!), o structura, cit de mica, cit de meschina in care sa incapa si el, cu bagajul lui de nostalgii pe care oricum nu mai da nimeni nici un banutz…

as vrea sa se intoarca, sa pot sa-i spun ca ratarea e o stare, o ai sau nu o mai ai… atunci cind ti se pare ca ti-ai (cu accent pe reflexiv!) dat la o parte functionalitatea proprie asa cum o stii tu de la mama ta, de la creierul tau, de la cumulul tau de amintiri si cunoastere, cind te tradezi, pe tine si visul tau, devii un ratat…

dar ce tineri sintem, doamne, ce tineri…

ps: sa nu indrazniti…!