asta-seara am terminat de citit, impreuna cu zara, cartea cu apolodor a lui gellu naum, cu ilustratii de nicolae vasilescu… am citit-o timp de citeva (6, 7?) zile si zara a ascultat in fiecare seara ca hipnotizata… limba romana nu este limba primara a lui zara, multe cuvinte nu intelege, “descifrez”, “tomuri”, “popas”, “manuscris”, dar a ascultat vrajita rima simpla si calda a lui naum… la sfirsit, la ultima pagina, cind apolodor isi regaseste prietenii din bucuresti, zara a spus: aproape ca imi vine sa pling…
dar nu a plins… a adormit…
si eu am ramas o vreme linga ea, in patucul ei floare, gindindu-ma la cit sintem de fragili, de calzi si de simpli…