eu sint.

eu sint.
banal… si totusi devenirea mea istorica.
un salt uimit din burta lumii, hranit cu oxigen si apa,
cu lauri si cu greata, la prinz si dimineata.
ce as fi vrut sa fiu nu mai exista.
ce-as fi putut, s-a dizolvat demult
in trebuiala mea marunta de femeie,
in pasul meu gigant de maduva ce stie dar sta…
nu, nu respira…

eu sint.
fara raport, nefatalistic, insipid.
singuratatea mea e nesfirsita,
a inceput chiar dinainte sa ma nasc,
cindva in luna mai, cu soare,
dureaza inca, e parazitul meu,
un soi de cauza continuta in efect.
asculta-ma cum nu strig sa cer impartasire,
sau demincare,
nu strig si-mi pare si-asta mult prea mult…

eu sint.
incetineala existentiala,
un pic de singe nematurizat.