unele…

e drept: toate pot fi unele asa cum toate (la rindul lor) pot fi altele… nu e drept sa traim nici fara unele dar cu atit mai rau ar fi sa traim fara altele… mare gaselnita categorisirea: iti da sansa ca, aristotelic sau pre-aristotelic, sa imparti „totul” sau „nimicul” in „tot”-uri sau „nimic”-uri mai mici… un semn as vrea, unul cit de mic, sa stiu ca amalgamul asta nu este ceea ce banuiesc inca din clipa zero a vietii mele ca este: un conglomerat de intimplari… doamne, ce ma intristeaza fraza asta… vreau si eu, la fel ca gombrowitz al meu, un semn… sa stiu ca intreaga mea constiinta, cu unele si altele ei, nu s-a scurs in zadar…